Procesoarele RISC (Reduced Instruction Set Computer) și procesoarele CISC (Complex Instruction Set Computer) sunt două tipuri diferite de procesoare utilizate în industria IT. Aceste două tipuri de procesoare au fost dezvoltate în perioade diferite de timp și au caracteristici diferite.
Istoria procesoarelor RISC începe în anii '70, când IBM a dezvoltat procesorul 801. Acesta a fost primul procesor RISC din lume și a fost creat pentru a fi folosit în calculatoarele personale și stațiile de lucru. În anii '80, universitățile Berkeley și Stanford au dezvoltat arhitecturile RISC, care au devenit baza pentru procesoarele moderne RISC.
Pe de altă parte, procesoarele CISC au apărut în anii '70, odată cu lansarea procesorului Intel 8086. Acesta a fost primul procesor CISC și a fost dezvoltat pentru a fi folosit în computere personale. Intel a continuat să dezvolte procesoare CISC și a devenit liderul de piață pentru acestea.
În ceea ce privește performanța, ambele tipuri de procesoare au avantaje și dezavantaje. Procesoarele CISC au o arhitectură complexă și pot executa o varietate de instrucțiuni diferite, inclusiv instrucțiuni complexe care pot reduce numărul de cicluri necesare pentru a executa o operație. Cu toate acestea, acestea sunt adesea mai lente decât procesoarele RISC pentru operațiuni simple.
Procesoarele RISC, pe de altă parte, sunt proiectate să execute un set mai mic de instrucțiuni, dar acestea sunt mai simple și mai rapide decât cele din arhitecturile CISC. Acest lucru înseamnă că procesoarele RISC sunt mai rapide pentru operațiuni simple, dar pot fi mai lente pentru operațiuni mai complexe.
În general, în ultimii ani, procesoarele RISC au fost preferate pentru dispozitivele mobile și încorporate, iar procesoarele CISC sunt încă preferate pentru calculatoarele personale și servere. Cu toate acestea, există tendințe de convergență între cele două tipuri de procesoare, astfel încât diferențele dintre ele să devină mai puțin semnificative.